Tu esti discjiochiei, n-ai cum sa intelegi, zicea, articulindu-ma la vocabula, cu vreo 20 de ani in urma, niky boicu – primul repar matematician si matematician repar din lume, un tip atit de avangardist incit pulimea orei isi facea glorie din respingerea boicului, ii pun aici si pe catavencii fondatori si putin cam prea politehnisti, in orice caz, primul repar din romania, inegalabilul dement niky boicu…isi mai aduce cineva aminte emisiunea radio lipsticktraces, cu niky declamand live, spre stupoarea directorasului klingerian, ca “chip si dale, sancho panza, don quijote, stan si bran, arhitectii, literatii, cartarescu, liiceanu, filfizonii vor pizda”, ma indoiesc, martorii acelui happening radiofonic cred ca au 40, 40 si, spre 50, deci persoane mai curind nesimnificative din punct de vedere al aproape oricarei emotii.
O introducere cam lunga dar necesara, desi nu despre niky boicu vorba vine, despre cartarescul il intrebam eu atunci, “de ce-l bagi ma si p’asta in poveste, levantul unic e, deconstruim da pina unde!”, si niky, senin, ‘bai nicolae unu’ pe care-l plac femeile, cum asta e placut, ii dubios, si stii de ce, asta scrie strictamente pentru muieri” , zicea boicu enervat ca nu-i observ subtilitatile. Trecea mai departe apoi, spre Canada natala…In fine, ginduri abrazive-mi trec prin cap, toate vitele care si-au gasit timp sa scrie despre primul radio romanesc, liber – cum le place lor sa creada – desi, spre deosebire de ei, imi aduc aminte de grupul de francezi putin dreptaci, care debarcau instalatia in filologie, sub ochii munteanului de trista amintire, francezi care-mi explicau bourdieuneste ca, pula, in franta, aia care produc unt si vin si virgin-coke, produc si radio, si ca libertatea presei este o gogorita, aveti grija prin urmare, grija inutila in fata celui mai ticalos dintre ministri vremii, pe roman, marele basinos care l-a inzestrat pe nulul klingherian cu putin radio de folosinta personala, nici una din vitele astea zic, nu si-a gasit moment prielnic de dulce-aducere-a-minte de boic.
Pe undeva chiar pe buna dreptate, niky nu-i scotea din discjiochiei. Acum este evident ca daca zic despre repul boicului ca injecta predictie amara, zic pa limba voastra, iluminat gagiu, sa fi citit el inaintea altora debuseul filozofic in forma de jurnal al derectorului-patron di editura, daca nu, ce cauta dorinta de pizda a bosului humanitar in versurile boicului confectionate ad-hoc. Sa-i zicem iluminare la rece…boicu diminuindu-si temperaturile inalte prin practicarea unei forme de asceza caduca astazi – rezolvarea unor probleme de geometrie plana aruncate pe piata, prin mijlocirea gazetei, alta decit aia pe care o stiti voi, de un dement de mate din birlad, focsani sau pe aproape, la inceputul secolului trecut.
Ok, v-am plictist, mai ales ca pe net daca nu stii personajul schimbi unda mediat de ce te trage pe tine in jos.
La revedere, in definitiv ce va priveste pe dumneavoastra amintirile mele cu carte de munca. Subconstientul colectiv, in cor vor zice vreo doi…si astfel la tema voi ajunge…citiva bunghitori stiu insa ca-n free jazz tema mai mult intr-o bataie de aripi fluturesti se-ascunde.
Ma’ntorc la tema deci, enervat, dar si putin ingrozit, de posibilitatile manipulatoare pe care cartarescul le implineste scriind pe gustul stupizilor, grasanelor si al altor doamne bine, chiar daca putin bovarice, in ev zilier. Si ce lucruri de bun simt ne povesteste el, in stilul sau batrinicios,…in fapt, pentru ca un sincronism fatal ma cenzureaza, va dau citat: “ cu aproape douazeci de ani in urma ma plimbam printr-o piata de vechituri din san francisco, populate mai ales de oameni de culoare.” Stiu ca nu-i important in economia invectivelor pe care oricum le-am pregatit, dar nu ma pot opri sa nu observ ca_carturescu cauta cine stie ce pink floyd, eventual vreun deep purple, la talciocul din san francisco [si aici, pe tema acestei cautari, cineva ar trebui sa scrie o teza de licenta despre crasa incultura a scriitorului roman in ceea ce priveste muzica in general si rockul in special, sint discjiokei ce ma-sa, nu m-am oprit sa nu observ absenta teritoriala a muzicii, si nu vorbesc aici de tehnici compozitionale in care vreun inginer de suflete sa scrie in sol major si altul in mi minor, inutil, asa ceva e peste poate, desi curajosii au incercat excursii dintre cele mai aiuristice prin materia orbitoare, si sper sa nu-i paraseasca vilegiaturismul nici atunci cind ne vom impartasi din pulpele geniului, mai intii a dreapta si apoi, desigur, cea stinga, daca nu cumva, intre timp, va dedica o caramida burtii, eu vazind aci ceva cu zenu si cu budha, ma rog, poate ca si editorul are ceva de zis in aceasta anatomie exceptionala], ceea ce-mi intareste mie opinia ca, exceptindu-l pe Iova, restul sint doar muzicali, cu multa sansa, spre afon, inclusiv foarta, adica Iova nu doar ca izvodeste ascultarea discului colosseum live, cum facea el de-al dracu’ in desant ’83, dar in desen il descoperi pe chris farlowe in mucalitismele iovistice, dave greenslade claparind si hammering strident propozitii scurte si axiomatice a la, si etc…ascultati si voi un colosseum, veti vedea, am dreptate, in fine, regasesc firul descoperind in textul carturescului o enervare, probabila in urma cu 20 de ani, dar perfect inadecvata intelectual astazi, mai mult as indrazni, dovada unei imbecilitati de care, scriitorul national, in ipostaza lui de mecla etica, nu poate scapa, exemple cite vreti, si care dovedesc a mia oara ca ideea din radacina slava potrivit careia scriitorul poseda rol mesianic are baza fundament si temelie, deci, fie data o teava lunga si continua pe tot parcursul ei, cum zicea domn profesor scurtu, si io vad aci raspunsul pe care l-ar fi avut si carturescul in mirarea lui ca un tinar evreu decide ca e negru si ca asta este o “chestiune de optiune personala”. O teava lunga si continua pe tot parcursul ei ar fi un raspuns la citeva forme de virusare deosebit de insinuante, cartarescule. Ba ma gindesc, in treacat, ca in ipostaza de unealta, folosita cu parcimonie, ar lamuri destule neintelegeri literar-politice.
Ba chiar si ca instrument critic, folosit fie si anapoda, ar aduce putina viata unui spatiu public mort si imbalsamat in care singura fantoma in viata ne intreaba de ce iubim femeile.

iova. la lipsticktraces. 15 years ago: dar stii ca fripp si-a sustinut doctoratul intr-o teorie a grupurilor mici?
iova. la lipsticktraces. 15 years ago: pai vezi cum se explica league of gentlemen!

in comentarii te alegi cu ceva… desi ma cam indoiesc ca-ti va folosi